

Maria – fiica-mea, 6 ani – misuna pe langa mine si ma freca la cap cu Scooby-Doo. Dupa ce m-am lamurit ca n-o sa ma pot concentra la lucru, m-am intors spre ea, dornic de conversatie. – Tati, ia lasa-l nitel pe Scooby-Doo si povesteste-mi si mie putin de la scoala… – Ce sa-ti povestesc? – Pai, daca nu s-a intamplat nimic la scoala, inventeaza acum ceva… – Da. Era odata un baietel care avea un aligator sub pat. Si ii era foarte frica de el ca era un aligator mare si gras si foooooarte-foooooarte mancacios. – Mai tata, cum sa aiba un copil sub pat un aligator?!? – Offf, nici tu nu intelegi… i-am spus povestea asta si lu” Ilinca si nici ea n-a inteles… Aligatorul e doar in IMAGINATIA baietelului, ai inteles? – Aaaa, in imaginatie… am inteles! Clientul are o problema. Cat de serioasa e problema? – Da” de ce ii era baietelului frica de aligator? – Taaaaaatiii, tu nu stii ca aligatorii mananca oameni?!? Chiar nu stii nimic… – Asa e, tati. Tu si mami le stiti pe toate. Si cat ii era de frica baietelului? – Ii era fooooarte frica: nici macar nu mai putea sa doarma noaptea din cauza aligatorului. Clear and present danger: clientul si-a pierdut somnul din cauza unei frici. Problema nu e „sub-pat” ci in „sub-constient”. – Asaaaa… si? – Si atunci baietelul s-a gandit sa a-me-de-… sa a-ne-me-de… adica sa-l pacaleasca pe aliga… – Sa-l ademeneasca! – …daaa… sa-l pacaleasca pe aligator cu mancare!!! – Adica cum a facut? – A pus mancare de sub pat si pana in baie !!! – Pai de ce ?!? – Fiindca aligatorul era foooooarte-foooooarte mancacios si a iesit de sub pat si a mancat toata mancare pana in baie!!! – Aligatorul din IMAGINATIA baietelului a mancat toata mancarea pana in baie?!? – TOATA!!! Dupa ce a schimbat pozitia perceptuala dintr-una implicata intr-una detasata emotional, clientul a gasit o strategie cu care isi gestioneaza frica astfel incat sa-si poata recapata somnul.
– Si dupa aia ce s-a intamplat?
– Si baietelul a inchis repede usa la baie si aligatorul a ramas acolo si baietelul a lipit un bilet pe usa de la baie in care i-a zis la tati lui…
– hoooo, mai rar – mai rar … in care i-a spus tatalui…
– Da.
– Ce i-a spus?!?
– Ca e un aligator in baie!!!
– Da” de ce a scris pe usa baii? Ca sa nu-l manance aligatorul din IMAGINATIE pe tati?
Clientul verifica „ecologia” solutiei gasite? Very unlikely: clientul are doar 6 ani si n-a auzit de NLP niciodata… 😀
– Nu!!! A scris cu carioca ca sa stie tati sa nu deschida usa ca sa iasa afara aligatorul care era si foooooarte-foooooarte rapid si sa vina inapoi la baietel!!!
Clientul a avut resurse ca sa mute frica dintr-o zona a subconstientului in alta – care il solicita mai putin – dar nu are suficiente resurse pentru consolidarea situatiei. De aceea apeleaza la resurse suplimentare exterioare: cere ajutor.
– Puiuta mea… dar ce ar fi putut face tatal baietelului ?
– Ar fi putut sa inchida usa de la camera baietelului noaptea!!!
– Aha. Si altceva?
– Nu stiu…
– Si daca ai stii, ce-ai spune?
– As spune.
– Dar ce mi-ai spune mie… dac-ai stii?
– Ti-as spune… sa lasi o lumina aprinsa!!!
– … o lumina mica sau una mare?
– O lumina verde!!!
– De ce verde?!?
– Fiindca aligatorul e verde si pe lumina verde nu vede unde merge si se rataceste si pleaca afara si baietelul a scapat de aligator de tot!!!
– Aha. Si altceva?
– …
– Daca tatal baietelului ar sta cu baietelul pana acesta adoarme ar fi bine?
– Daaa, ar fi super-mega-bine!!!
– Ok. Hai la spalat pe dinti si apoi la culcare.
– NU!
– Sau hai sa ne spalam amandoi pe dinti. Eu te spal pe tine si tu ma speli pe mine. Vrei?
– Hahaha, tati o sa-ti dau cu pasta de dinti pe nas…
3 resurse suplimentare par a fi suficiente pentru a tine aligatorul imaginar la distanta. Pentru moment. Se recomanda urmarirea situatiei imaginare… 😛
Ce e bun de luat din povestea de mai sus si ce anume putem folosi in cabinet? Care e aligatorul Dumneavoastra personal din cauza caruia nu mai puteti dormi noaptea asa cum trebuie? Care e cea mai mare frica pe care o aveti vis-a-vis de activitatea profesionala?
Fricile noastre sunt emotii care ne paraziteaza. Sunt raspunsuri automate pe care le-am adoptat in trecut din diferite motive – cel mai frecvent, le-am preluat de la parinti – si care ne-au fost dar nu ne mai sunt azi de nici un folos. Problema e ca azi ne blocheaza evolutia. Frica e ceva real dar nu reprezinta realitatea. Harta e reala dar nu e teritoriul. Frica e doar in pieptul sau in burta noastra, e o emotie, nu e ceva rational. Asa, si?
Afacerea Dumneavoastra nu va putea niciodata evolua mai sus decat Dumneavoastra. Vreti o afacere PUTERNICA de servicii de medicina dentara? Atunci Dumneavoastra trebuie sa fiti puternici. Asta e drumul spre succes. Si pentru inceput trebuie sa Va identificati punctele slabe. Cum ar fi… fricile?
Si apoi?
Apoi:
CURSURI FACEBOOK INSTAGRAM TWITTER YOUTUBE
Gabriel Craciun – 0723.553.971